Emeric Imre - Nebun de Alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeaunaDe când mă simt tot mai bogat de tineȘi-mi stau pe tâmple soarele și lunaAcum mi-e cel mai rău și cel mai bine.Și uite, n-are cine s ne-ajuteAbia-și mai ţine lumea ale saleȘi-ntr-un perete alb de muze muteNebunii negri caută o caleȘi te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșniciePrin gări descreierate accidenteMărfare triste vin în miezul veriiIar eu sunt plin de gesturi imprudenteCa să te apropii și ca să te sperii.Jur împrejur priveliști aberanteCopii fragili ducând părinţi în spateBătrâni cu sănii gri de os pe panteȘi albastroși venind spre zări uscateȘi te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicieMi-e dor de tine și îţi caut chipulÎn fiecare margine a firiiÎn podul palmei dacă iau nisipulSimt un inel jucându-se de-a mirii.I-aud prin bătălii din vreme-n vremeOstașii gărzii tale ţi se-nchinăIubita mea cu foarte mari problemeCu chip slavon și nume de reginăȘi te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie