Înainte să ne fi născutTe-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilorDar sufletele noastre erau tinere și nu căzuseră niciodată pe PământTot ce-am văzut până atunci era cerul așa că mi-ai ales albastrulGânduri lăsate prin vântCa scrisorile în sticlă duse de valBătut de timp și cu inima frântăÎncă aștept să ajung în malAi așteptat să-ți spun ce simtDar veșnicia n-are timpAșa că am ales să te iubesc ca un simplu muritor de rândAm crezut că voi muri de seteAșteptându-mi sufletul perecheDar noi ne-am promis că ne vom revedea, demultÎnainte să ne fi născutPoate, poateApusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate(Văzut de la spate)Poate, poate (poate, poate)Într-o altă viață ne vom regăsi și vom învăța să fim fericițiAdmirând câte două răsărituri pe zi(Admirând câte două răsărituri pe zi)(Înainte să ne fi născut)Printre miliarde de lumini și oameniȘtiu că ai să-mi ieși acum în caleȘtiu că ne vom regăsi odatăDoar sufletul o limbă areCaut în viața mea un rostÎn ochii tăi un adăpostPierdut în amintiri în care încă nu am fostAm crezut că voi muri de seteAșteptându-mi sufletul perecheDar noi ne-am promis că ne vom revedea, demultÎnainte să ne fi născutPoate, poateApusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate(Văzut de la spate)Poate, poate (poate, poate)Într-o altă viață ne vom regăsi și vom învăța să fim fericițiAdmirând câte două răsărituri pe zi(Admirând câte două răsărituri pe zi)(Înainte să ne fi născut)Poate, poateApusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate(Văzut de la spate)Poate, poate (poate, poate)Într-o altă viață ne vom regăsi și vom învăța să fim fericițiAdmirând câte două răsărituri pe zi
